"Hristos se naste slaviti-L, Hristos din Ceruri, intâmpinati-L, Hristos pe pământ înălţaţi-vă, cântaţi Domnului tot pământul şi cu bucurie lăudati-L popoare că s-a preamărit! "

Maicile de la Diaconesti- Colind- de Radu Gyr

corul maicilor diaconesti - colind

Superb, SA NU UITAM!

Colind pentru detinuti

Colind pentru detinuti
Asculta mai multe audio Muzica

După 20 de ani....

Aveam 9 ani în decembrie 1989, tata era miliţian şi mi- am petrecut la bunici revoluţia.
La 9 ani nu aveam cum să realizez insemnătatea evenimentelor care se succedau în acele zile sângeroase de decembrie, decât poate, din gravitatea cu care bunicu mă chema seara de la joacă " ameninţându-mă" că mă va da pe mâna " teroriştilor".
Multă vreme după acel decembrie, am înţeles importanţa acelor zile, care mie personal mi au adus o libertate mult peste ceea ce îmi imaginasem vreodată.
Închin o rugăciune şi o veşnică pomenire tinerilor eroi din Timişoara, din Bucureşti, Sibiu(sunt primele în minte) şi celelalte oraşe în care sângele românilor a curs pentru libertatea şi demnitatea generaţiilor de azi şi de mâine.
Din păcate cred eu că, demnitatea am pierdut-o atunci când am lăsat ca sângele eroilor să se verse în zadar, când în inerţia unei iluzorii democraţii am pus în fruntea ţării pe urmaşii călăilor noştri şi îi menţinem acolo şi după 20 de ani...poate că este o pedeapsă dumnzeiască peste acest popor ţintuit de durere; pedeapsă pentru uciderea în ziua de Crăciun a ceauşiştilor- un spectacol TV la care poporul român însetat de răzbunare , a privit şi a subscris fără remuşcare şi pe alocuri cu plăcerea de a plăti răul cu rău.
De 20 de ani vremurile sunt tulburi, libertatea scump câştigată, şchioapătă; viitorul e rezervat unor crize şi mai mari în toate planurile vieţii.
În tumultul şi vuietul lumii, în amestecul şi nivelarea conştiinţelor oamenilor, nu ştiu în ce măsură, românii vor şti să se oprească şi să descopere ce înseamnă adevărata libertate.
A căzut comunismul, dar artizanii lui, au pregătit lumii ceva mai diabolic ceva care va desfiinţa mai rău chipul divin din noi.
Îmi vin în minte dându-mi fiori, cuvintele profetice ale lui Ioan Ianolide: " din punct de vedere antihristic, comunismul ateu şi-a îndeplinit misiunea şi nu mai este necesar, deci poate să dispară spre a transmite puterea sa unei noi forţe apocaliptice"
Doamne odihneşte cu sfinţii Tăi, sufletele celor ce au pierit iar pentru neamul acesta şi ne dă nouă puterea de a NU UITA!

Ioane ai MARE dreptate!

Ioan de la Chiuieşti scrie în:

Calul troian

" Faptul ca acum cateva luni, Sorin Ovidiu Vantu parasea tabara pro-Basescu si imbratiseaza cauza ta, trebuia sa-ti dea de gandit. Faptul ca vine Cozmin Gusa si ti se alatura, si mai si deschide o firma de consultanta cu SOV trebuia sa iti sune un clopotel. Iar cand mai sunt 3 zile si te suna Vantu sa te cheme la el, atunci trebuia sa vezi clar plasa care ti se intinde! Desi Geoana nu avea voie sa faca nici un pas fara bilet de voie de la Hrebenciuc(care bineinteles ca nu i l-ar fi acordat), acesta a plecat sa se intalneasca cu "mogulul" in miez de noapte doar cu stirea lui Cozmin Gusa. Scenariul a decurs conform planului lui Basescu. Calul troian a fost activat. Deznodamantul il stiti! "

Vorbele de mai sus nu sunt fără noimă. Cine a urmărit laitmotivele prezente permanent în cele două tabere, a observat că:

Băsescu a fredonat "hitul" cu mogulii care ne-a întărâtat pe mulţi care deja eram saturaţi de clica PSD- istă din spatele lui Geoană.

Geoană ştia desigur de relaţiile anterioare dintre Băsescu şi SOV şi trebuia să stea cuminte.De Guşă, no comment,Ioane ai zis-o tu!
Geoană & Co. au fluierat, pe toată durata campaniei, "insuccesele" băsesciene, filmul cu copilul, şi toată presa moguliană a tunat contra lui, victimizându-l în ochii multora. Restul e ....!

2.000.000 de Kilometri în căutarea adevărului

"Cel mai fericit om din Europa"

"Marcat de o copilarie zbuciumata, lipsita de dragoste si plina de abuzuri, Klaus Kenneth, exclus de societate, porneste in cautarea dragostei si adevarului, pe un drum primejdios, presarat cu dezamagiri. Cautarea sa, pecetluita de ura si moarte, il poarta vreme de 12 ani prin toata lumea, si catre marile religii ale lumii, precum hinduismul, buddhismul sau islamul. Dar niciuna dintre ele, dupa cum nici ateismul, ocultismul, ezoterismul sau drogurile nu ii pot umple golul launtric. Abia intalnirea dramatica cu Dumnezeul cel Necunoscut, intr-o situatie limita, marcheaza inceputul unei preschimbari a vietii sale, o schimbare neasteptata, care capata un fagas final prin ajungerea "acasa", in Ortodoxie. Toate acestea sunt relatate de autor intr-un mod viu si captivant, fara a ascunde nimic."

Klaus Kenneth a fost şi în România, îmi pare rău ca nu am ştiut de vizita lui în Oradea.
Nu mi-a venit să cred când l-am găsit ieri seară la Trinitas TV. BRAVO TRINITAS! După 20 de minute, soţia m-a întrebat: "Oare de ce nu vorbesc aşa toţi preoţii?"
Şi autorul ne-a răspuns imediat: oamenii de azi nu mai au trăirea în Hristos, il cunosc pe Dumnezeu din cărţi şi din tratate dogmatice, dar nu sunt vii în Hristos, nu mai vor o relaţie vie şi personală cu El.Iar în categoria"oameni", intră şi preoţii. În acest sens ne va zice Hristos: " ieşiţi de la Mine" pentru că noi nu ne străduim să-L cunoaştem prin inimă. Şi ce frumos mai zicea acest om cu adevărat fericit, că nu trebuie să batem mii de kilometri pentru Adevăr ci e de ajuns uneori sa facem drumul de la minte la inimă. Această realitate ne sună mai ales nouă românilor ortodocşi care suntem născuţi sub binecuvântarea dreptei credinţe, nemaifiind nevoie de căutări indelungi ale lui Hristos deoarece , El e deja în noi. Păcat că nu-L vrem!
Urmele dragostei dumnezeieşti ale Păr. Sofronie de la Essex, ale Sf. Siluan se vedeau în chipul acestui om ce l-a întâlnit prin ei, pe Hristos; căci ea, Dragostea nu moare niciodată şi aseară am mai văzut o pildă vie a acestui adevăr!

Mărturisesc că încă nu am citit cartea, am văzut autorul deocamdată!

Jurământul

Nu am cuvinte prea multe la indemână pentru a exprima dezgustul pe care l-am simţit joi seara, când am văzut iarăşi batjocorită Sfânta Scriptură. Toată lumea a privit cum, cei doi "vrednici" posibili şi actuali conducători ai poporului, au minţit cu neruşinare cu mâna pe Biblie, atunci când li s-a cerut să jure anumite lucruri pe care nu le mai numesc, sunt arhi cunoscute.
Ideea organizatorilor teatrului de joi a fost în sine una nepotrivită şi josnică deoarece fapta arată cât de mult, valorează pentru ei Scriptura. Aşadar, corifeii politici şi intelectuali ai acestei naţii o dau permanennt în bară atunci când caută să se raporteze la valorile sfinte ale acestui neam, poate cine ştie o fac ostentativ pentru a ne arăta dispreţul lor.
Să nu uite însă nici Băse şi nici Geoană că au jurat strâmb!Asta e limpede fără comentarii.
Mai au tupeul să vină de ziua Sântului Ierarh Nicolae să ne ceară votul! Dacă au trecut cu neruşinare peste Scriptură prin minciună, doar ne imaginăm cât de minţiţi suntem noi!
Şi îmi menţin părerea exprimată în faţa enoriaşilor mei, că Dumnezeu nu ne-a dat încă conducători pe seama păcatelor noastre!Nu vreau să-mi imaaginez cum ar fi aceştia

Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie

1 Decembrie- Ziua tuturor romanilor! La multi ani Romania!

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Căci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de sânge dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face,
Când cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

2012- Apocalipsa Hollywoodiană

Am vazut si eu acest film mult laudat, vizionat atat in Romania cât si in lume, pentru spectacolul de efecte pentru realizare dar mai ales pentru mesajul şi isteria mondială care l-a premers, declanşate de acele "profeţii" mayaşe care ar indica sfârşitul lumii pe data echinocţiului de iarna a anului 2012.

Da, recunosc, o realizare vizuală de apreciat, că doar asta "contează" în cinema- ul de azi efecte vizuale din plin aşadar, suspans.... poveste hollywoodiană tipică, mă refer la firul epic suprapus dezastrului global, dar în cele din urmă... un mesaj globalist- ecumenic deşănţat:

" no matter where you are, no matter what you belive, one day will unite us all"

Scene întregi, şi dialoguri nu fac altceva decât să nivelze oamenii, să le dea acea măsură a egalităţii după standardele omului. Moartea care ameninţă milioane de oameni, nu trezeşte în cazul de faţă pocăinţă sau aducerea aminte de Dumnezeu, ci o acceptare laşă a sorţii, dar cu o "demnitate" trufaşă.
Sfârşitul lumii de fapt, este evitat de cei putred de bogaţi prin cumpărarea unor locuri pe navele "arce" care, imitând pilda biblică, salvează o mică parte din omenire şi animale, cu scopul de a repopula Pământul şi a începe o nouă viaţă. Aşadar pace şi linişte 1000 de ani! Ştiinţa şi inteligenţa omenească salvează pe cei mai norocoşi dintre oameni.
Dumnezeu nu are loc la sfârşitul lumii decât ca expresi a uimirii sau a mirării prin celebra expresie : " oh my god" sau "Jesus Christ"
Unde e oare adevărat viziune, Judecata lumii, Cerul nou şi pământul nou? Împărăţia lui Hristos? Să dea Dumnezeu să fie în inimile noastre!

Preoţie până la mucenicie

Danil Syssoev, un preot ortodox rus, critic al Islamismului, al sectelor şi al naţionaliştilor, a fost împuşcat, ieri, în biserica sa din Moscova. Anchetatorii nu exclud posibilitatea ca asasinatul să fi avut loc din cauza convingerilor religioase ale preotului, a declarat un reprezentant al Comisiei de anchetă.

Un bărbat cu o mască chirugicală pe faţă a intrat în biserica Sfântul Toma şi a tras patru focuri de armă în preotul Danil Syssoev (35 de ani) şi în alţi oameni ai bisericii, a declarat o sursă judiciară, citată de agenţia Interfax, informează Mediafax.

"Preotul a murit în drum spre spital", a spus sursa citată, care a adăugat că ajutorul clericului este internat şi se află în stare stabilă.(Jurnalul national)

Luni, 23 noiembrie 2009, s-a săvârşit slujba de înmormântare a părintelui Daniil Sâsoev, la care a participat Arhiepiscopul Arsenie de Istra.

La slujba de înmormântare a părintelui Daniil au participat mulţi preoţi, dar şi sute de oameni care au venit să-şi ia rămas-bun de la părintele Daniil, dar pentru că nu au încăput în biserică, s-au rugat în afara ei.

Conform unei agenţii de ştiri, cei mai mulţi credincioşi au mers de la staţia de metrou până la biserică ţinând în mâini flori, icoane şi cântând imne pascale.

Spre sfârşitul slujbei de înmormântare, la biserică a ajuns şi Sanctitatea Sa, Patriarhul Kiril al Moscovei, care a săvârşit un trisaghion pentru părintele Daniil şi imediat după aceea preotul a fost îngropat în cimitirul Kunţevo.

Întâistătătorul bisericii Sfintei Muceniţe Tatiana din cadrul Universităţii de stat din Moscova, profesorul Academiei de Teologie din Moscova, protoiereul Maxim Kozlov, crede că părintele Daniil Sâsoev a murit ca mucenic pentru Hristos şi prin moartea sa îi cheamă pe toţi oamenii să nu fie indiferenţi.

„Sunt încredinţat că cel mai important lucru pentru care se cuvine să păstrăm memoria noastră plină de recunoştinţă faţă de părintele Daniil, şi care într-un fel este ca o pentru noi, este neindiferenţa sa – a declarat părintele Maxim.Domnul nu îşi alege martirii la întâmplare, iar noi ca creştini nu trebuie să ne îndoim de lucrul acesta”.

Surse: fraţii de pe Război întru Cuvânt si Jurnalul National

Istoria se repeta

Iata cum arata exit poll urile alegerilor prezidentiale:

Conform CCSB:
Basescu - 34,1
Geoana - 30,9
Antonescu - 22,1
Conform INSOMAR:
Basescu - 32,8
Geoana - 31,7
Antonescu - 21,8
Referendum unicameral- 76,5
Referendum reducere numar de parlamentari - 85,4

Antonescu a contestat rezultatele, acuzand mogulii, dar probabil ca valorile sunt aproximativ adevarate.
Am vazut cum sute de oameni au ramas pe dinafara nereusind sa voteze datorita incompetentei organizarii sectiilor speciale, si cred ca ei contau la final e si asta o forma de frauda

acum iar suntem pusi in fata eternei noastre dileme: pe cine alegem? Pe dra.... sau pe tata su?

Cei trei papagali

Ce nerusinare această "mare confruntare", ce se desfăşoară acum la TV. Ce trist ca trebuie să urmarim trei oameni marionetă care ne îmbată cu aceeaşi apă clocită pe care o sorbim sau uneori o bem cu nesaţ de 20 de ani
CE DEMAGOG GEOANĂ CARE DĂ IMPRESIA DE ECHILIBRAT, DECENT ŞI CAPABIL de a conduce România, însă mă gândesc cu scârbă la cohorta PSD din spatele lui care a jefuit ţara sub nea Ilici şi "matuşa Tamara" care abia aşteaptă o nouă şansă de a continua ceea ce le este un dat ontologic: jaful. Ce neruşinare să citezi pe Sfântul Ioan Gură de Aur, să vorbeşti de creştinism de Biserică de Patriarh pe care să-i foloseşti ca stindarde electorale. Naivitatea nu i-a dispărut nici prostia a mai dobândit nesimţire. Deşi e văzut ca cel mai prezentabil şi "prezindenţiabil" mă întreb cum va" uni " clica PSD-istă ce aşteaptă cu nesaţ revenirea "la ciolan". UPDATE: TOT NU POT SA CRED CA AM AJUNS SĂ VĂD UN SOCIALIST CITÂND UN SFÂNT, MODEL MORAL PF. DANIEL asta E DISPERARE LA GEOANĂ. REVIN LA FINAL ÎN SCENĂ TRANDAFIRII ROSII GEST FRUMOS DAR PĂCAT DE SIMBOLISMUL POLITIC.
CE EMOŢIONANT ŞI SENTIMENTAL PARE ANTONESCU dar dintre cei trei recunosc un "altfel "de discurs nu i pot detecta încă cu siguranţă "duhul" şi nici sinceritatea. Vad însă că dintre toţi, are o viziune mai practică însă camarila "patriciană" din spate nu e cu nimic mai prejos decât cea PSD. UPDATE: unde e oare papuşaru lui Patriciu?. Vulcanic ca Băse în 2004, a dat in ceilalţi doi mai ales în Geoană.CA REPLICI, CRED CĂ A CÂSTIGAT.
BĂSESCU- TRIUMFALIST, PERVERS şi VICLEAN, SI TOTUŞI LA FINAL CAM ŞIFONAT, NECONVINGĂTOR, OBOSIT , o mare dezamăgire personală a mea ca a multor alţi români care am crezut de 5 ani da....asta e...SINCER MI A "PLACUT" FAZA CU BOTEZUL COPILULUI COMANDANTULUI DE NAVĂ-CE MARE JUCĂTOR- NU SE DEZMINTE ,DE AIA E VICLEAN S-A FOLOSIT ŞI DE ASTA.
ÎNTREBAREA ELECTORALĂ ETERNĂ: EU CU CINE VOTEZ?
Aş formula altfel: cărui bogat îi va rodi duminică ţarina?
voi reveni!
..........
Acuma, corifeii presei româneşti, intelectualii, publicistii, de pe trusturile de presă ştim noi cui, analizează "confruntarea" şi nu fac decât să realizeze o continuare a teatrului de dinainte. Presa îşi dezvăluie acum faţa urâtă aceea de a dezinforma sau de a forma opinii eronate şi părtinitoare în funcţie de banii pentru care i-a primit de la moguli.

În final, dragii candidaţi care folosesc Biserica, şi uzează de termenul de creştinism, ar trebui să ştie că românii ortodocşi NU-ŞI DORESC O ŢARĂ CU PROSTITUŢIE LEGALĂ
CUM NICI UNA CARE S-A SINUCIS LEGIFERÂND FĂRĂ VREO LIMITĂ AVORTUL,
NU-ŞI DORESC LEGALIZAREA MORŢII ALBE
NU-ŞI DORESC O TARĂ ÎNDOSARIATĂ IARĂŞI, CIPUITĂ

ATUNCI CARE E CEL POTRIVIT? STIU NICIUNUL! DA RĂUL CEL MAI MIC?
CRIN?
BASE?

Mai-bine-taran-decat-oligarh

Ce am "pescuit" din blogosferă:

In timp ce averile oligarhilor rusi se diminueaza vizibil din cauza crizei financiare, un barbat, care a facut parte dintre acestia, le ofera un sfat surprinzator: numai credulii mai cred ca banii aduc fericirea, iar o viata bine traita nu are nimic de-a face cu "ochiul dracului", scrie Daily Mail, in pagina electronica.

German Sterligov s-a bucurat de o avere impresionanta, a trait printre vile somptuoase, yachturi si avioane private, dar a renuntat la acest stil de viata in urma cu patru ani si a ales sa se mute cu familia sa intr-o zona rurala a Rusiei, unde a ales sa traiasca in mijlocul salbaticiei. "Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut mintile, dar dupa patru ani se dovedeste ca am facut alegerea corecta. Criza economica care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine", a declarat German Sterligov, in varsta de 42 ani.

La doar 24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii si in scurt timp, profitand de vidul de legislatie din acea vreme, a reusit sa construiasca un imperiu financiar, cu birouri in Londra si New York, si a devenit primul milionar legal rus dupa Revolutia din 1917. Dupa o viata traita in cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov si sotia sa si-au schimbat perspectivele asupra vietii si au decis sa-si vanda proprietatea din cartierul Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertatii din New York, birourile de pe Wall Street si din Londra, casa din Elvetia, castelul din Franta si apartamentul din Piata Rosie din Moscova pentru a se muta la tara.

Pentru a se adapta noii vieti, sotia acestuia, Alyona, a schimbat bijuteriile scumpe si hainele de marca cu fustele lungi si basmaua, precum taranii din romanele lui Tolstoi. Sotii Sterligov si cei patru copii au ales ca resedinta o casa umila, fara electricitate, aflata la 15 kilometri departare de orice alta locuinta. Alyona a nascut cel de-al cincilea copil al familiei in noua locuinta, fiind asistata la nastere de sotul sau. "Nici intr-un milion de ani nu mi-as dori sa redevin om de afaceri si sa fiu inconjurat de acele lucruri care definesc un om de afaceri de succes: case in Rublyovka, yachturi si masini Bentley. Sunt fericit cu pacea pe care am gasit-o la tara, alaturi de sotia, copiii si oile mele", si-a continuat acesta confesiunea.

In timp ce Sterligov isi facea un nume in domeniul afacerilor, amenintarile incepeau sa se intensifice, iar el si sotia sa traiau in permanenta cu frica de a nu fi rapiti, brutalizati sau chiar omorati. "In primii doi ani de relatie ne-am mutat de 23 de ori. El ma suna si-mi spunea: «Impacheteaza, iar ne mutam».
In cercurile in care sotul meu activa aveau loc multe crime", isi aminteste Alyona. Tocmai din aceasta cauza, nu este de mirare ca oligarhii rusi angajeaza o armata de gardieni care sa-i protejeze Dupa ce ne-am mutat in Moscova, dupa o perioada petrecuta in Mayfair (Londra-n.r.), am realizat ca acestia erau indispensabili.

Eram foarte bogati intr-o tara in care majoritatea oamenilor nu erau avuti, iar oamenii de afaceri erau tintele favorite ale rapitorilor pentru a se rafui cu aceasta situatie. Era ingrozitor. Intotdeauna aveam cel putin doua garzi de corp cu mine, dar odata numarul acestora a ajuns la 60 pentru a ma supraveghea atat pe mine, cat si pe copiii mei", a continuat aceasta, in timp ce sotul sau a dat afirmativ din cap. "Eram ca pasarile intr-o cusca aurie. Fiind foarte bogati, traiam intr-o sclavie, din care, din fericire, am scapat", a completat German.

Un factor important in decizia lor de a-si schimba stilul de viata l-a constituit infrangerea lui German in alegerile prezidentiale din 2004, cand invingator a iesit actualul premier rus Vladimir Putin. "A venit acasa, si-a aruncat jacheta si a spus: «Nu mai pot face nimic aici. Hai sa plecam si sa incepem o noua viata»", isi aminteste Alyona, care a fost ceruta in casatorie la doar trei minute dupa ce s-au cunoscut. Au ales ca locatie o zona impadurita, aflata la 60 de kilometri departare de Moscova, o zona lipsita de luxul cu care s-au obisnuit, dar pe care nu il regreta.Sterligov si-a vandut averea la licitatie dupa ce s-a ales praful de ambitiile sale politice.

A ajuns sa acumuleze datorii uriase din pricina costurilor campaniilor sale electorale. Ca rezultat, si-a vandut casa din Moscova, toate proprietatile si actiunile, si si-a platit datoriile. Apoi, dupa o calatorie in padure, si-a construit o casa cu banii care ii mai ramasesera dupa ce totul fusese vandut.

“In astfel de situatii urgente, nu este timp de discutii – atunci capul familiei, barbatul, trebuie sa ia toate deciziile”, spune el. “A fost greu pentru sotia mea, care nu era obisnuita cu viata la tara, ci mai degraba cu viata de milionar. Acum este recunoscatoare, deoarece copiii nostrii duc o viata normala, o viata reala. Familia mea este fara indoiala mai fericita.”

Viata la tara

In momentul de fata, familia Sterligov detine doar doua locuinte, una de iarna si alta de vara, aflate la o distanta de aproximativ 20 de kilometri una de cealalta. Dupa ce s-au mutat, familia a aruncat toate pozele reprezentand vechiul stil de viata si refuza sa se uite la televizor sau sa foloseasca Internetul. "Nu are rost sa pierdem timpul copiilor nostri utilizand aceste mecanisme de spalare de creier. Mai bine ne asezam la masa si vorbim despre carti decat sa ne uitam la mizeriile de la televizor", a declarat Sterligov. Parintii nu au dorit sa-si dea copiii la scoala, acestia fiind instruiti de un institutor, in timp ce cea mai mare fata invata la Universitatea din Moscova. Familia este foarte credincioasa, respectand obiceiurile religiei ortodoxe. Cu toate ca s-a retras complet din lumea afacerilor, Sterligov a mai primit amenintari, iar prima lor cabana a fost incendiata, in timp ce cainele a fost otravit. Casa de iarna are doar doua dormitoare si a fost dotata cu un sistem electric pentru a permite functionarea unei masini de spalat si pentru iluminat. Sterligov si familia sa nu-si doreste sa se intoarca la viata de dinainte. "Ce sunt acum? Doar un taran oarecare. Un crescator de animale. Nu cred ca Putin se mai teme acum de mine", a conchis fostul oligarh. Sfatul acestuia pentru a infrunta actuala criza financiara este procurarea de alimente pentru a putea supravietui in caz de colaps.

“Viata mea nu a fost niciodata mai buna – inca nu pot crede ca am o viata atat de implinita si interesanta”, a declarat el programului BBC World Service’s Outlook. “Puii de curcan tocmai au iesit de sub closca – aceasta este o stire interesanta pentru noi in momentul de fata. Am reusit sa gasim fericire ca si familie – si inca nu pot sa cred ca am reusit sa parasim Moscova, cu toata atmosfera ei de mercenariat, ividie si ostilitate. Cu greu pot descrie starea sufleteasca in care ne aflam, exact cum nu poti descrie gustul unei inghetate. Trebuie sa o gusti pentru a stii asta.”

Sterligov traieste acum intr-o casa mica, pe care o descrie ca fiind “o soba ruseasca, cateva ferestre, pereti si un tavan”. Are doua tractoare, un boldozer si o Toyota veche, desi pe timp de iarna la ferma se poate ajunge doar cu o caruta tarasa de cai. Ce mai apropiata casa se afla la 11 km distanta. Nu are electricitate si acum incearca sa se descotoroseasca si de telefonul mobil.

In perioada lui de prosperitate, German Sterligov a oferit locuri de munca pentru 2.500 de persoane. In prezent, acestia mai sunt doar in numar de doi, ambii muncitori, care il invata pe Sterligov cum sa faca lucruri precum constructia de ziduri sau repararea de garduri.

Este un nationalist convins si a devenit profund religios acum 10 ani – desi nu vrea sa vorbeasca despre acest lucru, descriindu-l ca fiind “prea personal”.

“Nu mi-a mai ramas nici un ban – tot ceea ce am sunt banii din buzunar. Si mai am niste gaste, vite, un berbec si mai nou, niste curcani. Avem aproape tot ceea ce ne trebuie. Nu mai trebuie sa cumpar decat zahar, sare, ceai si ocazional paine, atunci cand suntem suficient de lenesi pentru a nu ne macina propria faina”.

Invitaţie la film

Toţi prietenii mei stiu ca sunt un fan al filmelor. Care filme îmi plac? Alea bune desigur şi am vazut ieri unul extrem de bine făcut un film adresat ar zice mulţi publicului feminin dar eu zic că nu numai!
Un film blînd aş zice, foarte echilibrat cu interpretări de excepţie poate nepotrivit în vreme de post(mai ales pentru pofticioşi) datorită accentului culinar care e motivul filmului. Oricum filmu e "delicios" şi m-a surprins să aflu că povestea e reală personejele există, povestea e reală , blogu din film e pe bune.....în fine am văzut cum oameni obişnuiţi îşi dau seama de irosirea şi trăirea în van a vieţii şi caută o evadare.... asta de faţă e o modalitate mai ales ca Julie există pe bune, dar mă gîndeam la atâţia oameni de pe faţa pământului, aduţi de munca şi de educaţia primită la stadiul de roboţi, care ar putea "evada" la Hristos care ar fi şi este "reţeta" ideală a ieşirii din orice impas, criză , păcat.

Meryl Streep este Julia Child iar Amy Adams este scriitoarea Julie Powell în comedia Norei Ephron, Julie & Julia.

Julia este femeia care a schimbat pentru totdeauna modul de a găti al americanilor. Dar în 1948, Julia Child (Meryl Streep) nu era decât o americană obişnuită care trăia în Franţa. Ajunsese la Paris datorită slujbei soţului ei, iar ea, din cauza firii ei neobosite, dorea să-şi găsească o ocupaţie.

După cincizeci de ani, Julie Powell (Amy Adams) se află într-un impas. Pentru că se apropie de 30 de ani, trăieşte în Queens şi lucrează într-un mediu cenuşiu, în timp ce prietenele ei obţin succese uluitoare, ea se hotărăşte să urmeze un plan care să-i valorifice toate energiile. Julie decide ca într-un an să încerce toate cele 524 de reţete din cartea de bucate a Juliei Child: Mastering the Art of French Cooking (pe care Child o scrisese împreună cu Louise Bertholle şi Simone Beck) – şi să scrie pe blog despre experienţele ei culinare.

“Sfântul care merge pe jos”

Atunci când vlădica Pavle a devenit Patriarh, îşi aminteşte Slobodan Mileusnic, directorul Muzeului BOS, multe delegaţii şi numeroşi reprezentanţi din străinătate şi-au exprimat dorinţa să-l întâlnească pe Sfinţia Sa. A venit atunci şi ambasadorul destul de activ al Americii la Belgrad, Warren Zimmermann. Patriarhul l-a primit în Palatul Patriarhiei. Ambasadorul i-a transmis salutări şi felicitări în numele poporului american, în numele preşedintelui Americii şi în numele său personal. S-a purtat o convorbire oficială, protocolară şi în final ambasadorul a pus întrebarea:
- Cu ce am putea să vă ajutăm?
- Excelenţa Voastră, să nu ne puneţi piedici; cu aceasta ne veţi ajuta.





Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe, Pavle, în vârstă de 95 de ani, a adormit in Domnul.

Vesnica lui pomenire!

Temeiul postului- SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR

"Nu-i nici o vinovăţie să mănânci. Domnul fie slăvit!… Ceea ce strică este pofta nesăţioasă, îmbuibarea peste ceea ce trebuie, umflarea stomacului până la refuz. Tot aşa cu vinul. A-l folosi cu măsură, nu-i nici o greşeală. Greşeala e a te da beţiei şi a fi necumpătat, a-ţi perverti folosinţa minţii. Dacă slăbiciunea voastră trupească nu vă îngăduie să treceţi ziua fără să mâncaţi, nici un ins înţelept nu v-ar putea ţine de rău.

Stăpânul nostru e blând şi cu omenie, nu ne cere de nimic peste puterile noastre. Dacă ne cere să ne înfrânăm de la mâncare şi să postim, aceasta nu-i fără un temei şi nu aşa, numai ca să stăm fără să mâncăm, ci pentru că dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, să ne încredinţăm celor ale sufletului în toată vremea care ne stă la îndemână.

Dacă am duce viaţa într-un duh cumpătat, dacă toată vremea noastră slobodă ar fi hărăzită lucrurilor duhovniceşti, dacă ne-om atinge de hrană numai pentru a ne îndestula nevoile şi vom folosi întreaga noastră viaţă în lucrări bune, n-am avea ce face cu ajutorul pe care ni l-ar da postul. Dar firea omenească trândavă fiind, atrasă mai ales spre moleşeală şi bucurie, stăpânul nostru, cel plin de bunătate, ca un duios părinte, a închipuit pentru noi leacul postului, ca să smulgă moliciunea din inimile noastre şi să ne facă să ne strămutăm grija de la lucrările lumii acesteia la cele duhovniceşti…"

Marian Moise - Acatistul Sf Nectarie Taumaturgul

O zi deosebită : Prăznuirea Sfântului Ierarh Nectarie al Eghinei, Făcătorul de minuni



Marian Moise - Acatistul Sf Nectarie Taumaturgul
Asculta mai multe audio Diverse

Din "Proloage"

Astazi Biserica ne cheama sa cinstim pe Sfintii Ingeri si lucrarea lor in viata noastra si in lume. Este sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, in jurul carora Biserica aduna si serbeaza toata obstea, tot "soborul" Sfintilor Ingeri laolalta. Ca sarbatoare a ingerilor, ziua de 8 noiembrie a inceput a se serba in Biserica de prin veacul al cincilea si ea s-a raspandit repede in tot Rasaritul crestin.

Despre ingeri, Biserica invata ca ei sunt "duhuri slujitoare" (Evrei, 1, 14), adica fiinte fara de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu si totodata prieteni si ocrotitori ai nostri, pusi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagan, la patria nostra cereasca, la "Cerul nou si pamantul nou" ce vor sa fie. Asadar, daca ingerii se arata sub forme vazute, nu-i asta firea lor cea adevarata, forma vazuta este un chip de imprumut, ei sunt "lumea nevazuta", "cerul"....

La inceput, toti ingerii au fost facuti de Dumnezeu buni, stralucind de frumuseti, de intelepciune si de tot felul de daruri. Dar, Stapanul Cerului si al pamantului i-a supus unei incercari prin care ingerii, cu voie libera, sa-si dovedeasca ascultarea. Incercarea aceasta s-a petrecut inainte de facerea lumii. Si, in aceasta incercare, o parte din ingeri, in frunte cu Lucifer, cel mai frumos si cel mai inzestrat dintre ei, s-a razvratit impotriva Ziditorului sau, zicand: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor si voi fi asemenea cu Cel Preainalt". Si ametit de mandrie, n-a vrut sa mai asculte de Dumnezeu.

Despre caderea lui Lucifer si a ingerilor lui, Scriptura ne vorbeste asa: "Si s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui si n-a izbutit el, nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama satana, diavolul cel ce insela pe toata lumea, pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el" (Apoc., 12, 7-9). Si asa a cazut Lucifer din cinstea de arhangel, precum graieste Domnul: "Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer" (Luca, 10, 18). Si asemenea cu el si ceata de ingeri ce era sub dansul, inaltandu-se, au cazut si demonii, luptatori impotriva mantuirii noastre s-au facut.

Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi laudatul, pazind ca o sluga credincioasa, "credinta catre Stapanul sau, s-a aratat adevarata capetenie peste cetele celor fara de trupuri". Ca, vazand cum a cazut vicleanul Lucifer, a laudat cu glas pe Domnul tuturor si a zis: "Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut. Ca cine este ca Dumnezeu?" Mi-ca-El? Ca, numele de Mihail asta inseamneaza: "Cine este ca Dumnezeu".

Si asa s-a intocmit soborul, adica adunarea si unirea tuturor ingerilor credinciosi lui Dumnezeu, iar Mihail Arhangelul a fost randuit de Atotputernicul Dumnezeu capetenie a ingerilor buni si mare folositor si de bine facator al mantuirii noastre si, luand chip vazut, s-a aratat multora, atat in Legea veche cat si in Legea noua.

Impreuna cu Sfantul Arhanghel Mihail serbam astazi si pe preafrumosul si inveselitorul Arhanghel Gavriil, ca si acesta, luand chip vazut, multe faceri de bine a daruit neamului omenesc, aratate in amandoua Testamentele.

Asa, in proorocia lui Daniil, Gavriil este numele ingerului talmacitor al vedeniei (Dan., 8, 16). Asemenea, Gavriil arata lui Daniil intelesul celor saptezeci de saptamani de ani pana la venirea lui Mesia Hristos (Dan., 9, 21-27). Dupa traditie, tot el, Gavriil, vesteste lui Ioachim si Ana ca din ei va sa se nasca Doamna, Stapana noastra, Maria, Nascatoarea de Dumnezeu. In Legea noua, Gavriil descopera preotului Zaharia, nasterea lui Ioan, Botezatorul Domnului (Luca, 1, 19). Tot Gavriil anunta Fecioarei din Nazaret nasterea de la Duhul Sfant a Domnului Hristos, Mantuitorul lumii (Luca 1, 28). Unii zic ca tot Arhangelul Gavriil a fost ingerul in vesmant alb, care, pogorandu-se din cer, a rasturnat piatra de pe usa mormantului si a sezut deasupra ei, la ceasul Invierii Domnului. Si el a fost acela care, cel dintai, a dat Mironositelor vestea Invierii. Si, ca sa zicem mai cuprinzator, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toata iconomia Intruparii Cuvantului lui Dumnezeu, din inceput si pana la sfarsit. Pentru aceasta si Biserica lui Hristos a hotarat sa-l praznuiasca pe el, impreuna cu Arhanghelul Mihail, si sa cheme darul si ajutorul amandurora, rugandu-i ca, prin mijlocirea si rugaciunile lor, in veacul de acum, sa aflam izbavire de rele, iar in cel ce va sa fie, sa ne invrednicim bucuriei si imparatiei ceresti. Amin.

" Ajutor american pentru Răsăritul Ortodox" Deja vu!

Din premisele instaurării noii ordini mondiale redau acest interesant fragment:

"Vom relata în continuare planul unuia din foştii directori ai CIA - Allen Dalles(1893-1969)- conceput pentru URSS. El a activat în CIA din momentul înfiinţării acesteia în 1947...fiind director al CIA în anii 1953-1961.

Iată vorbele lui Allen: " războiul se va termina, toate se vor aranja într-un fel se vor pune la punct. Şi atunci vom arunca tot arenalul nostru- tot aurul şi toate bunurile materiale pentru a prosti şi deruta oamenii. Creierul uman şi conştiinţa oamenilor, în ansamblu pot fi supuse modificării. Semănând acolo haos, vom substitui în forul interior al ruşilor valorile adevărate cu unele false şi îi vom face să creadă în ele. În ce mod? Vom găsi tovarăşi de idei, complici chiar în Rusia.

Etapă după etapă se va derula grandioasa tragedie a distrugerii celui mai ne supus popor de pe glob şi a stingerii definitive şi ireversibile a conştiinţei lui naţionale. Din literatură şi pictură, spre exemplu, vom extirpa esenţa socială, vom defăima oameni de artă, le vom nimici orice inspiraţie de a se dedica literaturii,culturii, artei şi altor procese care formează osatura spirituală a unui popor. Literatura, teatrele, cinematograful, vor reflecta cele mai josnice porniri umane. Vom susţine şi vom avansa pe toate căile acel soi de creatori care vor cultiva şi induce în conştiinţa umană cultul sexului, violenţei, sadismului, trădării- într-un cuvânt imoralitatea propiu-zisă.

În interiorul conducerii guvernamentale vom induce haos şi dezordine.

Pe căi ascunse, dar în mod activ şi consecvent vom favoriza degradarea funcţionarilor, mituirea, lipsa de principialitate. Birocratismul şi tărăgănarea vor fi trecute în categoria virtuţilor. Onoarea şi onestitatea vor deveni ridicole şi inutile şi se vor considera rămăşiţe ale trecutului.

Bădărănia şi obrăznicia,minciuna şi înşelăciunea, beţia şi narcomania, frica animalică a unuia faţă de celălalt, neruşinarea, trădarea, şi ura între popoare şi mai cu seamă ura faţă de poporul rus vor fi cultivate pe neobservate şi foarte curând se vor manifesta în toată amploarea lor.

Şi doar unii, un număr foarte redus de oameni îşi vor da seama de cele ce se întâmplă, dar pe aceştia îi vom pune într-o situaţie de neajutorare totală vom induce lumea în eroare şi- i vom declara gunoaiele societăţii.

Vom smulge rădăcinile spirituale, şi vom distruge bazele moralei crestineşti.

Vom face astfel încât generaţie după generaţie, să se degradeze întreg poporul. Vom influenţa copii încă din grădiniţe apoi în adolescenţă punând miza principală pe tineret corupându-l, demoralizându-l, dezintegrându-l. Îi vom preface în nişte cinici, vulgari, cosmopoliţi.

Iată care este scopul nostru! (A. Dalles- Proiectul de realizare a doctrinei americane postbelice)

(n. m): Să facem, un exercitiu de imaginaţie transferând acest plan CIA pentru Rusia spre România în contextul credinţei noastre ortodoxe comune dar si al acestui text : "capacitatea de a opune rezistenţă noii ordini mondiale, o pot avea doar oamenii credincioşi. Iată de ce, nu întâmplător, în declaraţia sa, secretarul de stat al SUA, Z. Bjezinski, relevă urmatoarele: " După distrugerea comunismului, unicul duşman al Americii a rămas Ortodoxia rusă"


... fragment din “Staretii despre vremurile de pe urma“, Manastirea Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Petru-Voda, 2007)

Smerenia - comoara veşnică a Sfinţilor

După al II-lea război mondial, cam prin anul 1946, fiind secetă mare, la cererea credincioşilor s-a făcut procesiune cu rugăciuni şi deplasarea moaştelor Cuvioasei Paraschiva prin satele afectate. Convoiul cu sfintele moaşte, preoţi şi credincioşi cu prapori şi lumânări aprinse a pornit de la Iaşi spre nord, către Ştefăneşti, făcând popasuri şi rugăciuni în mai multe sate.

Ajungând în satul Călăraşi, carul cu boi care ducea sfintele moaşte s-a oprit şi boii n-au mai putut fi urniţi din loc. Timp de două ore au făcut rugăciuni, neştiind care e cauza. După acest timp au văzut că din partea cealaltă de deal venea un alt convoi cu icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Botoşani, însoţit de preoţi şi mulţi credincioşi, făcând de asemenea rugăciuni pentru ploaie. Icoana Maicii Domnului venea din direcţia Botoşani-Ştefăneşti-Ilişeni-Bogdăneşti şi s-au întâlnit la Călăraşi. La întâlnirea celor două procesiuni s-au făcut rugăciuni şi Sfântul Maslu, iar apoi convoiul cu icoana Maicii Domnului şi-a continuat drumul spre sud.

Deci Cuvioasa s-a oprit din smerenie, aşteptând pe Impărăteasa Cerului şi dându-i întâietate să treacă ea mai întâi, şi abia după aceea a pornit şi convoiul Cuvioasei spre nord.

Ca şi în alte daţi când au fost scoase sfinte moaşte sau icoane făcătoare de minuni, Dumnezeu s-a milostivit şi a trimis ploi binecuvântate.

În amintirea acestei minuni, credincioşii au ridicat o troiţă pe dealul de lângă satul Călăraşi, care poate fi văzută şi azi.

România şi Haos-Vodă

Guvernul Boc a căzut! Ce bucurie pentru unii, ce disperare pentru alţii, din păcate ce senzaţie de vomă pentru acest popor prea mult învăţat cu experimente politice şi economice în care cobaiul e el însuşi. Se luptă ăştia pe viaţă şi pe moarte pentru ceea ce a mai rămas din jefuirea continuă a acestui popor care striga prin 90 " nu ne vindem ţara"
Nu agreez de mult nici una din părţile care se bat de 20 de ani pentru a dărâma material şi spiritual acest popor, dar am senzaţia că s-a ajuns la limita superioară a nesimţirii clasei politice româneşti.
Vad live, cum UDMR, această târfă politică de neam străin, se strecoară fără nici o ruşine(cum e şi firesc, datorită naturii viclene) când în aşternutul PSD când al PDL, iar inteligenţii nostri politicieni, se învoiesc la a acest menaj- a -trois din cauza lăcomiei nestăvilite de care suferă.
Fiindcă dacă ne uităm în istoria guvernărilor noastre, ei au fost cei care au înclinat balanţa şi au ştiut să-şi impună condiţiile. În curând ni se pregăteşte autonomia ţinutului secuiesc şi atunci să vedem cine ne vinde live!
Ce putem face noi în afară de a asista la acest spectacol tragic? Am zice că nimic , că e prea târziu....dar ce ar fi dacă nu am merge la vot ? Toţi! Da ştiu e imposibil pentru că noi înşine am devenit nepăsători de destinul ţării şi ne interesează doar bunăstarea propie. Cum oare am putea să-i sancţionăm pe cei care pretind că ne conduc , când de fapt rolul lor acolo este de a-şi încarca desagii cu tot ceea ce pot să fure şi asta indiferent de doctrine şi apartenenţe politice!
Asta e! Dumnezeu, ne lasă conducători potrivit păcatelor şi nepăsării noastre! Azi dispare dragostea de neam , mâine cea de Dumnezeu si apoi totul e pierdut....
Vin alegeri prezidenţiale şi pentru a câta oară, trebuie să alegem " dintre două rele pe cel mai mic" dar de ce nu se poate măcar o dată să alegem omul potrivit? Pentru că si ei sunt aidoma noastră?
Atât poate da România azi? EU CRED CU TĂRIE CA NU!

Weeds & Pimps Romania

Uluit de recentele aberaţii ale castei conducătoare şi de-a dreptul sonate ce stau în " fruncea" ţării mi-am pierdut replica, asa că vă zic un banc :

"Un individ e nevoit sa opreasca masina datorita unei congestii de trafic. Deodata, cineva ii bate in geam.
- Domnule, teroristii au rapit pe parlamentari şi pe preşedintele Romaniei si cer 100 de milioane de dolari rascumparare. Altfel, ameninta ca ii vor stropi cu benzina si le vor da foc. Acum mergem din masina in masina si facem si noi o cheta.
- Bine, bine, si cat da fiecare? intreaba omul din masina.
- Cam 5 litri?!"

Haz de necaz cum zicem noi, dar fără doar şi poate treaba cu legalizarea ierburilor şi a prostituatelor, e DISPERARE electorală cum nu am mai văzut niciodată de 15 ani
Băse fără pic de ruşine şi frică de Dumnezeu, (nu că ar fi avut el sau colegii lui aşa ceva vreodată) caută să mai adune din bazinul electoral ce a mai ramas în România, apa aia stătută şi clocită. Halal ţară! Trist popor!
Oare Dl. Băsescu cum e noul slogan: "Să trăiţi bine! Muriţi în ecstasy!"AAAAAAA! DA! De fapt ştim că tu nu vrei decât să o iei înaintea celorlalte ţări în plină pubertate europeană şi să ne droghezi puţin tinerii şi copii să fim "high" înaintea altora de-o samă cu noi
Ne transformăm şi în clienţi legalizaţi pe la fetiţe, de unde voi conducatorii luminaţi ne şi impozitaţi şi iaca soluţia ieşirii din criză: tinerii drogaţi, mănâncă mai puţin, taxa pe bordel, aaaaa era să uit tu si predecesorii, aţi mai legiferat o treabă : uciderea unui alt popor român- cel avortat din 90 încoace: 20.000.000 de avorturi şi astfel suntem şi noi primii în Europa şi chiar în lume la ceva: la sinucidere naţională Felicitări Dl-e Preşedinte şi vouă dragi parlamentari, miniştri şi experţi.
Acu vă cred că aveţi cu ce vă lăuda la tanti UE. Ce harnici şi silitori a-ţi fost în implementarea directivelor. Avem premiul 1, poate că primim şi bonus o legiferare a căsătoriilor gay
Mai ai tupeu dl-e prezident să declari că românii nu mai au mândrie naţională şi patriotism. Ruşine! Dar mai mare ruşine nouă fiindcă am ales răul şi din păcate, mi-e greu să o zic dar ne merităm soarta deoarece ne alegem singuri conducătorii pe care- i merităm.
Ce mândrie să mai am când eu fac parte dintr-un popor sinucigaş, obraznic , care uită de Dumnezeu de orice lege divină care a uitat pur şi simplu să IUBEASCĂ, aidoma multor popoare europene şi nu numai, golite de dragoste , cărora li s-a stins VIAŢA.
Ca un fatalism al istoriei, stim să dam cu piatra în baltă de fiecare dată cu acelaşi rezultat constant: ne udăm cu apă clocită spre amuzamentul lumii întregi. Din fericire pentru noi, cred că bravii înaintaşi ai acestui neam mai ard fierbinte în rugăciuni în faţa tronului Sfintei Treimi pentru un răgaz.
Dă le Doamne să ARDĂ oleacă de vreme!

Rationalisme- pentru cei prea rationalisti

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”

Un student a raspuns ferm: “Da!” Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu e cel rau? Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, lasand profesorul sa concluzioneze ca el a “demonstrat” ca “credinta in Dumnezeu” este o poveste pentru copii, deci prea putin credibila.

Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. Studentul s-a ridicat in picioare si a intrebat: “D-le Profesor, starea de frig exista?” “Bininteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta?”, a continuat profesorul…

Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata? Proaspatul student raspunse: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii.

Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.” Si, continua studentul, “intunericul exista”? “Bineinteles!” raspunse profesorul.

De aceasta data studentul zise: “Va inselati din nou, domnule Profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da.

O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina. In sfarsit studentul il intreba pe profesor, Domnule Profesor, exista raul absolut?” profesorul ii raspunde “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei, vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.” Studentul raspunse ” Domnule profesor, raul absolut nu exista.

La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului. Dupa toate acestea, profesorul isi dadu jos palaria si nu mai spuse nimic. Numele acestui tanar este ALBERT EINSTEIN.

Povestea ochilor- preluat de pe http://parinteleefrem.blogspot.com/

A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba. Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era intotdeauna gata sa o ajute. Intr-o zi ea i-a spus lui:
"Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine."
Intr-o zi cineva i-a donat pentru transplant ochi. Cand bandajele au fost luate , ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.
El a intrebat-o:
"Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?"

Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii lui
inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite
la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.
Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand:
"Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au
fost ai mei!"

Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand
starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum a
fost inainte viata noastra, si cine a fost alaturi de noi in cele mai
dureroase situatii. Viata este un cadou!
Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva care nu
poate sa vorbeasca.
Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care
nu are ce sa manance.
Inainte sa-ti judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la
Dumnezeu pentru o companie.
Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care a
plecat de tanar de pe acest pamant.
Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa aiba
copii.
Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a
maturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.
Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la cineva
care merge pe jos aceeasi distanta.
Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la
someri, la cei care ar dori sa aibe un loc de munca.
Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca
nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in
fata Facatorului nostru.
Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si
multumeste-i lui Dumnezeu ca esti in viata!

La Aghios Dimitrios

Recent am revenit în ţară după o vacanţă petrecută pe ţârmul plin de istorie al Mării Egee, impresionat de frumuseţea pen. Chalkidiki dar mult mai adânc marcat de întâlnirea cu uitatul protector al Thessalonikului, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir.
Ca multe alte spaţii ortodoxe, Grecia, se află în febra unor mari transformări în care modifică ontologic acest neam, oarecând mândru de identitatea sa creştină. (ops! deja vu)

NU SE POATE EXPRIMA în cuvinte măreţia şi mireasma Sfântului care mereu dăruieşte celor ce vin la închinare, câte un mic "dar".

Păcat doar că, au ascuns biserica sa între blocurile sufocante , au pus steaguri U.E. sau UNESCO şi transformă izvorul de har şi binecuvântare în atracţie turistică. Pe această linie am simţit şi magazinul de obiecte bisericeşti din incinta catedralei Sfântului care la preţuri europene, vindea de toate: bani să iasă!

Cineva îmi spunea chiar că, in urmă cu ceva vreme, grecii "inventivi" primind în dar mirul de mare preţ de la preoţi, il vindeau apoi turiştilor, care după cum am văzut anul acesta, erau şi asiatici-necreştini aşadar, ş.a.m.d. Multă vreme, Sfintele Moaste nu au mai izvorât Mirul binemirositor.

Astfel , focarele de sfinţenie ale ortodoxiei devin obiective turistice producătoare de bani şi nu locuri de închinare de rugăciune unde Harul şi Darul lui Hristos să se reverse.
Oricum nimic din toate aceste transformări şi impresii negative sa le zic, nu au putut să ne umbrească bucuria întâlnirii cu Marele Dimitrios mucenicul lui Hristos, ocrotitorul Thessalonikului

"Slavă lui Dumnezeu întru Sfinţii Lui!"

Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?(Rom.8,35)

De ceva vreme, în blogosfera ortodoxă, spre ruşinea tuturor celor implicaţi se duce un război şi nu împotriva unui duşman comun, ci între fraţi.
Nu există om fără de păcat sau fără slăbiciuni şi acest lucru il ştim bine, dar nu ar trebui să existe între creştini om fară de dragoste şi totuşi ne uităm la noi înşine şi vedem: Dragostea ne lipseşte!
Orbiţi de slăbiciuni şi păcate, unii uită că va veni vremea să răspundă în faţa lui Hristos pentru toate acţiunile şi faptele lor, mai ales dacă ele implică Biserica sau pacea din Biserică
Am urmărit acele filmări consider eu mârşave făcute pe ascuns şi postate pe unele situri ortodoxe, însoţite de un text care trunchiază realitatea şi o răstălmăcesc şi care pun şi mai multă benzină pe focul şi aşa încins care arde în blogosfera ortodoxă şi care afectează vieţile celor implicaţi acolo.
Poate că ar trebui cei care sunt amatori de scandaluri şi picanterii să se afilieze unor tabloide, nicidecum să facă atâta tulburare în Biserică.
Dar e deja simptomatic pentru români să trăiască în dezbinări şi să nu fie capabili de o unitate în atitudine şi în scopul urmărit fie şi in Biserică.
Dezbinarea atent regizată de autorii ei, dă roade şi cei care au comandat- o jubilează satisfăcuţi.
Nu e însă târziu să se lase la o parte orgoliile, certurile şi cu pocăinţă înaintea lui Hristos cu iertare unii faţă de alţii, să se revină la unitatea de mărturisire şi de luptă împotriva a ceea ce cu adevărat ne este vrăjmaş: păcatul, răul din lume şi din noi care nu poate fi biruit decât prin Hristos Domnul nostru care, AMINTIŢI-VĂ ne-a învăţat : " Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea DRAGOSTE unii faţă de alţii."(Ioan 13, 35) şi poate privind spre noi şi spre ceea ce cugetăm ne-ar ruşina zicând: " Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu" (Ioan 5,42)
Marele Apostol Pavel se întreba odinioară: "Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
Azi când toţi trăim într-o lume care devine pas cu pas - împlinirea a ceea ce Sfântul Pavel descrie în partea a doua a interogaţiei sale, noi pierdem esenţialul Dragostea lui Hristos care fundamentează existenţa vieţii pe pământ sau în Ceruri.
Şi din păcate penrtu fiecare din noi, ne lipsim de această dragoste pentru motive care vin dinlăuntrul nostru nu din exterior. Ce vom face când ele vor veni cum ne arată Apostolul: strâmtorare, prigoană, foamete, sabie...dacă acum când încă ni se mai dă timp şi mai avem între noi " candele" care să ne lumineze, noi ne duşmănim revendicând fiecare " candela" ca fiind a lui
SĂ NU UITĂM : " candelele" ard cât Dumnezeu îngăduie dar din cauza neiubirii noastre se vor lua de la noi!
Să ne rugăm ca Hristos să ne mai lase " candele" să ardă din slăbiciunile şi răutăţile noastre şi să nu monopolizăm lumina lor din egoism! Atât!

Cum ne va găsi Hristos?

Cuprinşi de o adevărată isterie a eshatonului cu iz hiliast şi sectar, mulţi creştini dreptmăritori ai acestor zile, caută cu disperare semne ale iminenţei sfârşitului lumii, panicaţi de atâtea dispute, aproape nimeni nu îşi mai aduce aminte de modul în care Hristos Domnul ne-a învăţat să trăim:"drept aceea, privegheaţi că nu ştiţi ziua nici ceasul când vine Fiul Omului"(Mt. 25,13)
Pilda celor 10 fecioare din cap. 25 al Evangheliei după Matei, ca si cea a talanţilor, sunt imagini care oglindesc realitatea Împărăţiei lui Dumnezeu, şi mai ales modul prin care se ajunge acolo.
Fiecare din noi alegem prin intensitatea sporită sau prin lipsa vieţii noastre duhovniceşti, categoria celor primiţi sau lăsaţi afară din ospăţul Acestei Împărăţii, singura eternă şi fericită.
Mi-a atras atenţia întotdeauna, pasajul în care se face anunţată sosirea mirelui pe care-l aşteptau cele 10 fecioare:" iar la miezul nopţii, s-a făcut strigare: iată Mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui" (Mt. 25,6)
Dacă ne gândim că noaptea adică întunericul, e opus al luminii dar şi starea de existenţă a răului, cu precădere teren de acţiune a diavolului, la care mai adăugăm şi remarca paulină " altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul..." şi " să nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roadă ale întunericului ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă" ne dăm seama că, lumea decade din ce în ce mai mult în " noapte" şi că miezul acestei nopţi se apropie.
Creştinismul a scos lumea din întunericul în care se afundase, dar azi se pare ca lumea prefereă o întoarecere la acel întuneric refuzând lumina şi viaţa în Hristos-lumina lumii, deoarece tuturor parcă ni se pare mai atractivă, mai comodă viaţa lumii moderne cu luxul şi cu bucuriile ei trecătoare.
Există însă o "taină a fărădelegii" ce se lucrează sub nasul nostru, ea se extinde în vieţile şi sufletele noastre atât de subtil încât şi noi la fel ca şi fecioarele fără de minte, vom rămâne fără untdelemnul credinţei a iubirii şi a nădejdii în Dumnezeu iar tragedia noastră va fi aceea că nu vor mai exista nici aceia care "vând" ca să avem de unde "cumpăra" pentru ca la acel miez al nopţii când Mirele va veni, va fi prea târziu.
"Miezul" acesta al nopţii pare a fi momentul de apogeu al lucrării întunericului, când nimeni nu va mai mărturisi Lumina când după cuvintele Mântuitorului, " urâciunea pustirii" va sta în locul cel sfânt (Mt. 24,15)- atunci se va sfârşi istoria şi lumea cu răutatea ei," căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului"
Şi totuşi pe lângă aceste indicii, Hristos ne spune limpede: " iar de ziua şi de ceasul acela, nimeni nu ştie nici îngerii din Ceruri nici Fiul, ci numai Tatăl" evidenţiind Domnul că momentul Parusiei şi al Judecăţii este exclusiv în voia şi pronia Tatălui Ceresc.
Dacă citim cap 24-25 al Evangheliei după Matei, ne vom da seama nu numai de evenimentele ce vor preceda Parusia, dar mai ales de ceea ce noi avem de împlinit pentru a moşteni Împărăţia: " asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea să ştiţi că este aproape la uşi.... de aceea şi voi fiţi gata că în ceasul în care nu gândiţi, va veni Fiul Omului.." (Mt 24,33, 44)
Dacă ne dorim fericirea adevărată şi veşnică, avem mult de priveghiat la noi înşine la cei pe care îi iubim dar totul cu mai multă iubire de Dumnezeu cu mai multă credinţă şi nădejde în El toate aprinse de flacăra neîntreruptă a Rugăciunii, fără acestea suntem în întuneric şi nu cumva să fim printre cei(şi bine ar fi să nu fie nimeni) care vor auzi: " Adevărat zic vouă nu vă cunosc pe voi"

Nu doresc prin unele formulări de la debutul acestui post sa aduc vreo jignire unor fraţi care cu inimă bună şi fidelitate faţă de Biserica lui Hristos, caută să aducă lumină şi cunoaşterea adevărată a multor probleme pe care le trăim azi

Dan Puric la Oradea

15 iunie 2009, Casa de cultură Oradea







Ieri, 15 iunie spre seară, am avut parte de un "duş" revitalizant şi răcoritor pricinuit de întâlnirea cu maestrul Dan Puric. Contestat mai nou de unii, Dan Puric a venit la Oradea şi în acest an, pentru a face ceea ce de obicei ar trebui să facă alţii, adică a lega cultura, intelectualitatea, tinerii, arta de coloana vertebrală a neamului nostru care e Biserica, cum spunea el să măture cărarea spre biserică, spre Hristos. Şi face acest lucru conştient de dezastrul total în care ne complacem azi şi totodată cu o forţă mărturisitoare fără ocolişuri şi fără compromisuri, tăind pe viu acolo unde rana puroiază şi doare cel mai tare adică in conştiinţele şi sufletele îmbătate de iluzii şi autosuficienţă a celor ce îl ascultă.

"Nu am venit să vă promit măriri de salarii şi nici măriri de alocaţii sau pensii, ci am venit la Oradea ca să vă aduc aminte de sufletele dumneavoastră frumoase”

Sala plină până la refuz, încât mulţii dintre noi am ocupat scările şi intervalele dintre scaune, a fost dovada că românii au dat glas frumosului din ei după cum spunea oaspetele nostru; că neamul acesta nu e pierdut definitiv şi iremediabil; că oamenii caută să se mai scuture de povarara grea de imbecilizare şi îndobitocire la care sunt supuşi prin tot ceea ce văd şi trăiesc în ţara aceasta. Audienţa diversă ca intelect, vârstă, ideologie, etnie şi chiar confesională, s-a arătat electrizată de mărturia autentică, de sinceritatea, de naturaleţea omului frumos care le vorbea şi care şi-a atins scopul acela de a-i face pe cei prezenţi să descopere în ei înşişi frumuseţea adevărată dată de Dumnezeu.

Oradenii au primit cu bucurie cartea " Despre omul frumos"-ultima apariţie editorială semnată Dan Puric, dar şi o inedită lucrare a Părintelui Ioan Alexandru Mizgan, " Demnitatea Mărturisirii- Dan Puric în Ţara Crişurilor" o suită de dialoguri dintre Părintele Ioan şi Dan Puric unele apărute în ziarele locale şi regionale, altele reproduse în premieră dar care ne arată după cum spune autorul pe "actorul lui Hristos" , "un mărturisitor al Ortodoxiei", pe care "o apără, o descoperă celor care nu le-au căzut încă solzii de pe ochi... şi face lucrul acesta "cu multă însufleţire, cu demnitate şi discernământ duhovnicesc"...Sper că preoţii şi profesorii şi toţi cei prezenţi şi-au însuşit modelul de mărturisire iar delatorilor şi defăimătorilor le spunem ...nimic

Ce minunăţie!

SUSPINAREA ÎN RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL A IEROSCHIMONAHULUI PARTENIE DIN KIEV

Când amărât de boală voi simţi apropierea sfârşitului meu pământesc: Doamne, miluieşte-mă.

Când sărmana inima mea prin ultimile ei bătăi se va tângui în chinurile morţii: Doamne, miluieşte-mă.

Când ochii mei pentru ultima oară se vor umezi de lacrimi la gândul, că în toată viaţa mea te-am mâniat, Doamne, prin păcatele şi fărădelegile mele: Doamne, miluieşte-mă.

Când bătăile dese ale inimii vor grăbi ieşirea sufletului meu: Doamne, miluieşte-mă.

Când gălbeneala feţei mele şi răceala trupului meu vor săgeta cu frică pe cei din preajmă: Doamne, miluieşte-mă.

Când mi se va întuneca privirea, se va tăia glasul şi va împietri limba mea: Doamne, miluieşte-mă.

Când năluci şi vedenii înfricoşătoare mă vor face să deznădăjduiesc în milostivirea Ta: Doamne, miluieşte-mă.

Când sufletul meu, împovărat de amintirile păcatelor săvârşite şi de frica judecaţii Tale nu va mai fi în stare să lupte cu duşmanii mântuirii mele, care se vor sili să mă tragă de partea întunericului şi a chinurilor: Doamne, miluieşte-mă.

Când sudoarea morţii va acoperi trupul meu, iar sufletul în chinuri sfâşietoare se va depărta de el: Doamne, miluieşte-mă.

Când întunericul morţii va acoperi de la privirea mea tulbură toate lucrurile acestei lumi: Doamne, miluieşte-mă.

Când în trupul meu vor înceta toate simţurile, vor încremeni venele şi se vor împietri muşchii mei: Doamne, miluieşte-mă.

Când la auzul meu nu vor mai ajunge vorbele oamenilor şi sunetele de pe pământ: Doamne, miluieşte-mă.

Când voi asculta judecata Ta dreaptă, care va hotărî soarta mea veşnică: Doamne, miluieşte-mă.

Când trupul meu, părăsit de suflet, se va face pradă viermilor şi stricăciunii şi în sfârşit toată alcătuinţa mea se va preface în scrum: Doamne, miluieşte-mă.

Când glasul trâmbiţei îi va trezi pe toţi la cea de-a doua venire şi se va deschide cartea faptelor mele, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul robul Tău (prenumele).
În mâinile Tale Doamne îmi dau duhul meu. Amin.
Mulţumesc Dan Gheorghe şi http://parinteleefrem.blogspot.com/