Reflectiile unei maimute jignite

Odata, o maimuta din neamul Anecdotic,

Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,

A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!

Tot circula o vorba, deloc adevarata

Ca omul ar descinde din buna noastra rasa.

 Ba chiar ideea asta îmi pare odioasa!

Si, zau, savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneste

Când spune cum ca omul cu noi se înrudeste!

Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?

Copii lasati pe drumuri sau arme de razboi?

Am inventat, noi, cipuri si alte dracarii?

Insemne sataniste, otravuri, smecherii?

Vazut-ati pe vreunul, retras în jungla deasa,

Ca sa scorneasca arma distrugerii în masa?

Tot ce lasam în urma, când mai sarbatorim,

E biodegradabil. Natura o-ngrijim.

Iar omul otraveste, în fiecare zi,

Paduri, câmpii, si ape, si zarile-azurii...

N-avem starlete porno sau dive-travestiti,

Si, orisice s-ar zice, nu suntem trogloditi!

Cine-a vazut în hoarda la noi bolnavi mintali,

Drogati, lacomi de sânge sau homosexuali,

Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie?

În neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra-aleasa,

Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa..

Cât am batut eu jungla, scuzati, n-am observat

În obstea maimuteasca vreun cocotier privat.

Urmând calea cea buna si, evident, corecta,

Adolescentii nostri parintii si-i respecta.

În ierarhia noastra, cum e firesc si drept,

Devine sef acela viteaz, agil, destept,

Capabil viata obstei s-o tina, s-o pazeasca,

De rele si primejdii turma sa si-o fereasca..

Adesea seful nostru îsi risca mândra blana,

Ca turmei sa-i gaseasca loc de dormit si hrana.

Pe când, priviti ! La oameni, fereasca Domnul sfânt,

Sefi sunt cei fara suflet si fara de cuvânt,

Corupti, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,

Nebuni dupa putere si dupa bunastare!

De turma lor n-au grija nici cât un bob de mei,

Conteaza doar averea si înmultirea ei.

Nu veti vedea vreodata, cât soarele si luna,

O minte de maimuta dospind în ea minciuna.

La om, tot ce înseamna minciuna, intrigi, ura

Sunt legi de referinta, a doua lui natura.

Chiar dac-as fi silita de vreun laborator,

N-as deveni vreun Iuda ori vreun informator...

Si iata înc-un lucru din lumea mea, frumos:

La noi nu se întâmpla razboi religios,

Nici sfinte inchizitii, nici libertati în lanturi,

Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri,

Nici ordine mondiala, si nici nationalism,

Si nici vreo îndoiala ce-aduce a ateism...

E-adevarat ca omul, acest biped gunoi,

Arata ca maimuta, dar n-a descins din noi! 

                 

                              merci Leo

Ardealul plânge, Cerul îşi ia înapoi Slujitorul neîntrecut!

In inima Ardealului, mii de oameni plâng azi cu durere despărţirea de ÎPS Bartolomeu Anania.
Ierarhi, preoţi, oficialităţi, credincioşi din tot Ardealul şi din multe părţi ale ţării, sunt împreună la Cluj adunaţi de o durere dar şi de o nădejde, arătând ceea ce Înaltul Bartolomeu a învăţat cu atâta ardoare şi foc: dragostea faţă de Dumnezeu, de înaintaşi şi de neam.
Nu vom uita niciodată cuvântările, faptele, şi atitudinea ÎPS Bartolomeu în viaţa Bisericii şi a neamului în toate aspectele ei.
Felul sincer, direct şi ferm în care descoperea ascultătorilor sensuri nebănuite ale Evangheliei Mântuitorului, stilul inedit, dicţia, cultura şi puterea de a transmite atât de frumos şi adevărat credinţa ortodoxă, nu vor fi uitate niciodată.
Viaţa plină de suferinţă dar şi de împliniri a închinat-o Bisericii şi lui Hristos, azi Biserica îi înmormânteză trupul iar Hristos îl primeşte în Rai cu sufletul. Se naşte azi în Cer, lăsând cetatea trecătoare cu toată tulburarea ei.
"Moartea nu există" spunea din cea mai pură credinţă şi convingere Mitropolitul Bartolomeu, iar azi miile de oameni il petrec din moarte la viaţă aşa cum s-a luptat să arate şi să amintească poporului său adevărul unic şi esenţial al vieţii că " Hristos a înviat!!! "
Veşnică să-i fie pomenirea! Hristos să-i dăruiască bucuria şi liniştea iubirii Sale nemărginite!
Despărţirea de cei dragi , pe care îi preţuim oricum este temporară de aceea nu suntem fără nădejde ci cu credinţă în Hristos, nădăjduim în bucuria reunirii şi revederii cu toţi ai noştri mai ales cu slujitorii bineplăcuţi ai Săi.
Personal îmi vine în minte acea vorbă care spune că " un om mare stie nu numai cum să trăiască ci şi cum să moară", aşteptăm citirea testamentului Înaltului care se spune că este este o adevărată operă literară si de suflet .