Se ştie că în România, politicienii sunt capabili de orice pentru un vot în plus care să le permită accesul la "ciolan" încă un mandat. Este evident că nimic nu scapă preocupărilor lor în acest sens nici chiar, sau mai ales Biserica. Deseori pusă la zid de societatea românească în curs de "iluminare", Biserica devine la orice campanie electorală, trofeul sau poate prada pentru care se bat lupii veşnic nesătui din politichia autohtonă. Situaţia nu se datorează exclusiv politicienilor ci trebuie să recunoaştem că Biserica Ortodoxă românească a intrat volens nolens în horă luată de tumultul vremurilor, poate deprinsă obedienţei politice de prea multe decenii roşii.
Hora popilor şi a politicienilor însă, aduce dezgust oamenilor de bun simţ si de bună credinţă atunci când sacralitatea Bisericii este atinsă, când Hristos este uitat şi înlocuit de rânduieli şi planuri omeneşti.
Aşa se face că, fără jenă, politicieni de confesiuni străine ortodoxiei ajung să sărute cruci de faţadă pentru "a da bine" în faţa electoratului fie el şi într-o mică comună.
Mă aflam deunăzi invitat la Taina Sfântului Maslu într-un sat bihorean, când, alături de sărbătoarea pe care comunitatea o închinase lui Dumnezeu, s-a "suprapus" şi inaugurarea unui asezământ cultural al satului; unde după Sf. Maslu a fost invitat şi părintele paroh spre a da cu aghiasmă şi a binecuvânta pe cei prezenţi acolo. Totul s-ar fi desfăurat bine, dacă primarul comunei şi viceprimarul(sectar-penticostal) nu ar fi dat manifestării o tentă electorală mai ales datorită prezenţei domnului dep. Ştefan Seremi(yet no obiections) dar şi a actualului preşedinte al ConsiuluiJudeţean Bihor - Radu Ţârle cunoscut membru al sectei -pardon- confesiunii penticostale, care doar de ceva zile a reuşit să răpească fără vreun temei mai multe posturi neclericale de la Episcopia Ortodoxă a Oradiei, posturi alocate de administraţiile locale precedente din bugetul CJB şi să le "realoce" fraţilor săi de credinţă
Iată-l aşadar pe dl. Ţârle la acest eveniment sărutând Sfânta Cruce cu toată rezerva preotului de a o da spre sărutare lui şi viceprimarului comunei care s-au întins spre ea spre a salva aparenţele dar stârnind ironii. (Tare bună era o poză)
Nu ştiu ce părere au hulitorii Crucii din "confesiunea" dl Ţârle despre acest gest, nici nu contează dar mă întreb oare merită Crucea lui Hristos aruncată în această mocirlă politică? Şi asta e o întrebare -simbol pentru Biserica Ortodoxă. Îmi aduc aminte de acele dumnezeieşti cuvinte " nu aruncaţi mărgăritarele înaintea porcilor".
Sau poate mă înşel eu şi poate Crucea a biruit iar? În cazul de faţă mă tem că nu. Iarăşi Crucea a fost defăimată dar iarăşi Cel ţintuit pe ea,iubind ne iartă
very nice!
RăspundețiȘtergere