" ...să nu osândesc pe fratele meu"- update

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

Ce mare dar de la Dumnezeu, este acela de a-ţi vedea păcatele! De aici porneşte neosândirea celorlalţi. De aici şi dragostea şi iertarea.

Nu ai cum să osândeşti, să judeci pe altul atunci când Dumnezeu îţi dă cunoştinţa reală a păcatelor tale. Această putere Sfinţii au considerat-o mai mare decât aceea de a învia morţii.

Vederea păcatelor şi a răului din mine, trezeşte smerenia mântuitoare, alungă trufia şi lenevia din viaţă. Ce mare rugăciune a Sfântului Efrem:" dăruieşte- mi ca să-mi văd greşelile mele şi sa nu osândesc pe fratele meu"- e rugăciunea smerită prin definiţie.

Să mă ierte fratele meu pentru osândirea plină de mânie, de durere pentru că nu sunt decât un om neputincios uneori şi mult prea orb câteodată.

Să nu uite fratele meu că posibilităţile iubirii cu care suntem dăruiţi, sunt ca şi ale Duhului Sfânt: infinite şi că ea -dragostea- "toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade nicidată! " Trebuie căutată şi luptat pentru ea! Ea deja ne-a căutat şi deja a murit pentru noi, a înviat pentru noi si deja e cu noi.